Pe parcursul anului 1989, s-au produs schimbări cardinale în Europa Centrală și de Est : au căzut regimuri totalitare, popoarele europene au intensificat lupta pentru libertate, democrație, emancipare națională.
În Republica Sovietică Socialistă Moldovenească , intelectualii au început lupta pentru Limba Română și Alfabetul Latin, pentru Istoria Națională și valorile naționale. Aceasta a culminat cu Marea Adunare Națională, care a avut loc la Chișinău, în ziua de 27 august 1989, și a fost moderată de poetul Ion Hadârcă. Invitații de onoare și oratorii Gr.Vieru, L.Lari, I.Druță, N.Dabija, V.Matei, I.Vatamanu, V. Tărâțeanu etc. au menționat importanța Limbii Române și Alfabetului Latin pentru Basarabia. În centrul istoric al Chișinăului, erau sute de mii de oameni, care purtau cu demnitate drapele tricolore și pancarte , pe care erau scrise doleanțele și viziunile manifestanților: „Fără limbă, un popor nu-i popor.”, „Drepturile se cuceresc, nu se cerșesc!”, „Spre munte urcare, ieșire spre mare.”, „Deșteaptă-te, române!” etc.
În finalul Marii Adunări Naționale, regizorul și actorul celebru Ion Ungureanu a dat citire documentului „Despre suveranitatea statală și dreptul nostru la viitor.”, votat de participanții la manifestație, circa un milion de cetățeni. Această întrunire de amploare a basarabenilor
impulsionați de gustul libertății a anticipat Sesiunea a 13-a a Sovietului Suprem al RSSM, care a inclus în ordinea de zi discutarea Proiectelor de legi „ Cu privire la revenirea limbii moldovenești la grafia latină”, „Cu privire la statutul limbii de stat a RSSM”. Sesiunea a durat trei zile, deputații din Tighina și Tiraspol propuneau suspendarea activității în plen. Datorită sutelor de mii de manifestanți adunați în preajma Teatrului de Operă, unde se desfășurau ședințele forului legislativ, grație scriitorilor-deputați în Sovietul Suprem al URSS Gr.Vieru, L.Lari, I.Hadârcă, M.Cimpoi etc., care se adunaseră în jurul „microfonului trei”, devenit legendar, în seara zilei de
31 august 1989, în urma unor dispute verbale acerbe, 340 deputați prezenți la sesiune (doar un reprezentant din Râbnița s-a abținut) au votat pentru adoptarea legii menționate mai sus. Drept urmare, Limba Română și Alfabetul Latin au revenit acasă după circa 50 ani de absență. Au urmat ani de sete intelectuală și piedici, exuberanță și incertitudine, luptă și haos, victorii și înfrângeri. Numele limbii noastre materne a fost mereu vehiculat în campaniile electorale, în dezbaterile oponenților politici. În consecință, la Curtea Constituțională a Republicii Moldova au fost depuse sesizări la 26 martie 2013 şi 17 septembrie 2013, completate , ulterior, de deputaţii Ana Guţu, Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Corina Fusu, Boris Vieru şi Gheorghe Brega, privind interpretarea dispoziţiilor 13 alin. (1) din Constituţie în coraport cu Preambul Constituţiei şi Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova. Autorii sesizării au pretins, ca, prin interpretare, să confere Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, adoptată la 27 august 1991, statut de normă constituţională, confirmând astfel că limba oficială a Republicii Moldova este limba română, şi nu „limba moldovenească în baza grafiei latine”, precum este formulat în articolul 13 din Constituţia Republicii Moldova.
Drept urmare,”Curtea a conchis că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează.”
În afară de cele enunțate mai sus, subliniem că putem fi mândri de faptul că, de la 1 ianuarie
2007, Limba Română este limbă oficială în cadrul Uniunii Europene.
Chiar dacă itinerarul limbii române în Basarabia a fost și este dificil, vă îndemnăm pe toți să
vorbim și să scriem corect românește, pentru a le lăsa copiilor și nepoților acest tezaur
exceptional- „veșmântul ființei noastre”. (Valentin Mândâcanu)
